[ Autor Vivia Sandulescu ]  La Opera Comică pentru Copii fiecare premieră e o sărbătoare - şi nu doar pe scenă, ci de îndată ce păşeşti în holul de la intrare, a cărui decoraţie anticipează atmosfera poveştii pe care urmează să o vezi - iar tratarea unora ca "balete de buzunar" este o premieră în sine, nemaiîncercată în niciun alt teatru din lume.
După succesul recent al "Fetiţei cu chibrituri", echipa Corina Dumitrescu - Bogdana Pascal "recidivează" cu "Jack şi vrejul de fasole" (16, 17 aprilie a.c.). Prim-balerina Corina Dumitrescu, aflată în plină maturitate artistică şi din ce în ce mai implicată în creaţie, semnează nu doar regia şi coregrafia spectacolului, ci şi scenariul, simplificând şi aproape rescriind povestea lui Joseph Jacobs astfel încât să elimine momentele triste sau violente şi aducându-o la parametri accesibili ca realizare scenică: Măcelarul e înlocuit cu un Magician (Daniel Manea) - personaj mult mai atractiv pentru copii -, Uriaşul (Alexandru Robu) e doar spăimos prin dimensiuni, fără a fi un personaj negativ în opoziţie cu Uriaşa (Andreea Corneanu), iar finalul e lipsit de tragismul morţii acestuia, înlocuit cu bucuria reîntoarcerii acasă şi a dobândirii de prieteni noi.
Călătoria lui Jack (Andrei Ardeleanu) până în lumea de dincolo de vârful vrejului fermecat e desigur una iniţiatică, în decursul căreia tânărul sărac trebuie să înfrunte printre altele o armată de boabe de fasole (Dragoş Andruţă, Dan Matei, Andrei Nicolae, Raul Oprea, Ionuţ Picincu, Robert Ştefu, Ştefan Tănase), de diferite culori şi dimensiuni, dar este ajutat din umbră nu de o singură Zână, ci de trei (Claudia Iagăr, Theodora Munteanu, Oana Vâlceanu), plus un "Zân" (Andrei Dogaru)! Singurul personaj care-şi păstrează aura de dragoste şi căldură e Mama lui Jack (Lăcrămioara Proca), mai apropiată de imaginea unei zâne bune decât de cea a unei femei sărmane.
Coregrafia imaginată de Corina Dumitrescu este una accesibilă fără a fi simplistă, plină de umor, lirism şi ritm. Zânele dansează în poante, iar pantomima leagă întâmplările eroilor într-o desfăşurare susţinută, alertă. Desigur, dansează cu vervă şi animalele, Vaca şi Găina (atât de simpatice încât, gândindu-mă la ele, nu le pot numi decât Văcuţa şi Găinuţa). Practic, coregrafia şi scenografia alcătuiesc un tot şi nu ar fi putut fi concepute separat.
Bogdana Pascal crează decoruri simple - panouri mari, mobile, care culisează a vista, transpunându-ne din interior în exterior şi invers. Cea mai bună realizare sunt însă costumele, dintre care unele sunt adorabile: Vaca, neagră cu pete roz, ascunzând doi dansatori (Octavian Iuga şi Andreea Mirea), Găina cu ouă de aur (Alis Gheorghe) - un caleidoscop strălucitor de pene colorate - sau Harpa (Cristina Babalâc). În plus, copiii au ocazia să vadă nişte Uriaşi "adevăraţii", supradimensionaţi pe picioroange şi cu un cap mare, a căror apariţie le taie respiraţia.
Proiecţiile video ale lui Robert Voiculescu fac parte integrantă din concept, constituind un decor complementar, uneori mai luminos decât cel din plan apropiat. Graţie tehnologiilor moderne, filmările time-lapse sau animaţia rezolvă ingenios răsăritul vulcanic al soarelui, creşterea vrejului de fasole sau cerul împânzindu-se de stele.
Coloana sonoră (Antonel Oprescu, Blue Island Productions, Horea Pascu), alcătuită din muzici cu sonorităţi astrale, interpretate de formaţii mici sau la instrumente electronice, se derulează în general în secvenţe scurte, permiţând copiilor să aplaude între scene.
Am plecat de la Opera Comică pentru Copii zâmbind şi cu un sentiment de bine, care mai dăinuie şi-acum. În urma mea, puştimea fremăta de nerăbdare să vadă ce se întâmplă în spatele scenei, la invitaţia gazdelor" |